Am, în țeastă, ascunse cioburi,
Cioburi din oglinda în care te priveai,
Cioburi din oglinda pe care o murdaream,
Şi tu mă oglindeai ...
Am, în țeastă, ascunse picturi,
Picturi în care ne plimbam,
Picturi în care mă rătăceam,
Şi tu te mâzgaleai...
Am, în țeastă, ascunse gânduri,
Gânduri în care te găseam,
Gânduri în care te ascundeai,
Şi eu rămâneam singur...
Nu vreau să mă mai joc!
Am o sete atât de mare pentru un sentiment autentic,
Ceva puternic si coplesitor, care sa facă inima sa tremure în mine.
Am o sete de as seca izvoare fara fund , in dorinta mea de a fi aproape de divin.
As rupe bucăți din ce e sfânt si m-as hrăni doar cu cuvant, de n-as fi un simplu om...
Dar am cunoscut din har si iubire desi eram singur si înlănțuit de fire,
Si acum respir sub cerul promis si visez la un viitor de nedescris,
Caci niciodata nu voi putea sa îmi imaginez ce mi-este pus deoparte
Si cum pot sa aud cuvinte de dragoste in rătăciri desarte...
Când ai zburat departe,
Ai lăsat în urmă
O cicatrice pe-ntreg cerul
Si de atunci tot chem,
Cu cântece albe,
Ploile, să spele tot...
Aștept să te întorci la mine
Si iti voi cânta mereu,
Până când soarele va arde în zare
Cel mai timid ecou: iubirea mea...