Privesc prin doua ferestre rotunde

Țin încuiate sub lanțuri
Ferestre din trecut
ce par să fie sfărâmate...
Copilule?!
Nu-ți mai scrie numele în praf,
nu te mai juca cu cioburi...
Nu poți să înveți?
Trebuie să privești altundeva,
să ștergi rândurile greșite,
să crești,
să mori din nou,
ca oricum suntem încuiați aici...

Ne vedem pe Luna

Mi-am turnat un pahar de javu.
A fost dulce, ca niciodată,
Și-nspre luna, roată,
Priveai doar tu...
Ți-am sorbit ca marea din plajă
Fiecare clipire și pașii
Scriși pe cântec de lire,
Până te-am cunoscut...

Am învățat să-ți vorbesc
Că-n plimbare te însoțeam tăcut.
Eram copil, erai tot ce am avut,
Și încă ești... tot ce îmi doresc,
dar prezentul e deja trecut!

In cercuri

mi-am alergat coada
timp de ani de nopti
doar sa ma gasesc
intr-o fantezie de rugina
intr-o clipa de lumina

... dar nu traiam acolo
saream coarda intr-un colt
si ma tot loveam de tavan
de ieri si de-un geam
si nu vedeam sfarsiul meu

in cercuri ma invartesc

Bomboane

am pastrat ascunse
intr-un buzunar
gradina si cartierul
leaganul si cerul
si le zdranganesc ca un breloc
ori de cate ori
copilul striga
... sa pot dormi din nou