Abia atunci când încep să strângă scena
Mă așez la pian și încep să cânt ceva nou,
În timp ce toți se învârt în jurul meu,
În graba sfârșitului de zi, a ajunsului acasă.
Abia atunci pot expira ușurat,
Prin notele, noduri în degete,
Și curajul să-mi spun adevărul,
Că îmi doresc să îndrăgostesc.
Când scaunele sunt goale, cortina trasă,
Boxele sunt stinse și lumina e aprinsă,
Tot ce adaug la ce a fost deja pe scenă,
Abia acum, e inutil...