Învățați să înotați!

Nu aș fi mulțumit dacă aș îneca numai peștele mic...
Răzbunarea-mi din sânge e ca un vin ce s-a trezit
și pământul începe să ne scuipe afară oasele,
căci ne zvârcolim prea furioși la gândul peștilor mari.

Copilul Soarelui

Dacă eram un copil cu o lupă, într-o zi cu soare,
aș fi umblat pe-afară, în căutare de furnici...
Karma mi-a luat-o înainte și m-a ars pe neașteptate,
trimițându-și furnicile cu câte o lupă în fiecare membru.

Îmi pare rău pentru tot ce-am făcut! Mă lepăd!
Viața mea nu e ca a voastră și trebuie să renunț,
pentru că voi nu puteți să acceptați așa ceva, furnicilor...
Ce m-aș bucura să vedeți prin lupa mea... soarele!

Mi-ai pășit timid prin gând... furtună

Am ajuns departe,
Mi-am umplut buzunarele
Cu lumea asta supraevaluată
Și într-o singurătate de după apus
Mi s-a făcut dor de îmbrățișarea ta,
O talpă suspinândă pe nisipul ud,
Ce își trage ultima suflare
Numai din valuri ce cred că au ajuns acasă.

E târziu...
Îmi lipsești...
Aud marea...

Florile tinere

Florile tinere
Nu au apucat să înflorească
Și nici fluturi să cunoască...

Florile tinere
Aveau o liniște doar a lor,
Liniștea frântă a neliniștilor.

Florile tinere
S-au pierdut sub Soare,
Sfârșitul nu le rimează cu o pură întâmplare.

Mozaic

copilul umblă gol prin casă
și-mi ascunde piese cheie din portret
am o latură din care mă văd bine
dar niciodată nu mi-o arăt
trebuie să-mi schimb corzile
că m-am săturat de cum îmi sună vocea-n cap
m-aș tunde altfel
dar mi-au tăiat deja rădăcinile și aripile...

Cobzarul

Nu exclud nicio notă din calcul
Și nu ascund nicio greșeală
Cât timp știu că îmi vei asculta melodia până la final,
Căci vei realiza că totul are sens,
Și cu bune și cu rele,
Și cu cântec și cu neliniștinile mele...

Acum, în miez de noapte,
Când nimeni nu mai ascultă,
Și liniștea parcă se înfundă
Tot mai mult în așternut
Îndrăznesc să-mi încalc promisiunea
Și să te întreb ce-ai mai făcut...

Departe de casă

Iubirea mea a rămas fără nume...
De când am renăscut în oraș
Au început să îmi pară ridicole numele cum ar fi:
Ploaie, vânt, maree, primăvară...
Nu-mi mai găsesc răspunsurile potrivite
În rouă, în fulgerul de la miezul nopții,
Prima lumânare a zorilor sau în tremuratul rece al pământului...
Am ajuns la fel de pustiu ca străzile-n noapte.
Am început să o strig cu scrâșnete animalice,
Ea și-a întors spatele la mine.
Vom adormi, în orașul meu,
Dar mâine mă trezesc devreme,
Trebuie să merg la muncă.

Intersecția

Eu am mers de la început
În sens opus față de tine
Și am trecut pe nenumărate poduri,
Am coborât și am urcat nenumărate scări,
Doar că mereu am crezut
Că nu am găsit ce căutam.
Mergeam grăbit ,
Iar tu, puțin mai încolo,
La fel de devreme ca mine,
Ai trecut prin ușa paralelă,
Nu te-am văzut de zid,
Nu m-ai auzit de zid...
Timpul, cel mai groaznic dintre ziduri!

Cât de scurtă a fost secunda în care ne-am intersectat și totuși, cumva ne-am întâlnit, am privit înapoi...

Clișeul #14

Ochii mei, albiți de cataracta tinereții,
Nu mă lasă să te văd așa cum ești,
Şi-mi păstrează coșmaruri pe retină:
Zilele când nu te voi mai vedea deloc...

Lansarea volumului Scrum

Volumul "Scrum" poartă numele ultimei poezii pe care am scris-o înainte de incendiul din Colectiv. Am adunat între cele doua coperți toate postările de pe blog până în acel moment și câteva din poeziile pe care le-am scris după ce m-am trezit din comă. Este un vis împlinit pentru mine. Mereu am vrut să public o carte care să conțină poeziile și gândurile mele. Sunt foarte fericit deși în ultimul an am trecut prin atâtea evenimente neplăcute.

Mulțumiri prof. Cristina Ionescu, dlui Vasile Dâncu, director al Editurii "Școala Ardeleană", dnei Cristina Hurdubaia și celorlalți care m-au ajutat.

Cartea se poate comanda online, de pe site-ul editurii la prețul de 20 de lei.

Click aici pentru a comanda cartea