joi, 26 decembrie 2013

Zbucium

Noaptea-i flămândă
și mă vânează
iar eu nici nu știu
cum voi reuși să fug de ea.
Implozia care doar răscolește
bucățile din mine
mă lasă ca o mare agitată,
departe de țărm,
naufragiat.
Războiul pe care l-am pornit,
între mine și Eu
nu știu dacă îmi permit să-l pierd
căci l-aș câștiga..


marți, 17 decembrie 2013

Flăcări în noi

Arde! Arde-n tine,
dar încă-i întuneric.
Ce s-a ales de flacăra
care ți-ar fi arătat calea?

Se stinge, din mine,
tocmai în toiul nopții....
Mă lasă singur și pustiu,
în sălbăticia de beton.

luni, 16 decembrie 2013

A mea chitara

Se pare că am ajuns să trăiesc exact cum îmi cânt chitara. Nu pot să mă opresc odată ce i-am prins ritmul ! Mi-a intrat pe sub piele și și-a făcut loc în inima mea, purtându-și numele și notele cât mai aproape de sufletul meu. În lemnul ei uscat mi-am îngropat bătaile inimii, tremuram împreună în nopțile reci când doar noi doi rămânând treji. I-am zgâriat lacul cu unghiile și cu o pană tocită, să poarte alături de mine cicatrici. Nu i-am cerut să mă înțeleagă ci doar să mă ajute să spun ceea ce îmi e prea greu să spun prin cuvinte. Mi-a atârnat de gat, pe umar, dar niciodată nu mi-a fost o povară. A devenit o parte din mine ..

Nu mi-am propus niciodată să o menajez, trebuia să îmi câștig încrederea în ea, că nu va ceda. Acum știu sigur că mă susține din urmă, acordurile mele fiind urmate de ecourile ei. I-am cântat corzile până s-au rupt sau au plesnit din vârful penei, totuși am învățat cât poate sa îndure, asemeni unui om care cedează din când în când. Am învățat-o sa urle, întinzându-i corzile la fel cum mi se întinde sufletul dupa ceva ce-mi doresc. Se descurcă de minune ! Mai bine ca mine ..

Marea si Luna

Eu? Sunt marea în care te scalzi
și te cuprind pe de-a-ntregul.
În mine te-am păstrat prizonieră,
în adâncurile mele reci și întunecate.

Tu? Ești Luna ce alb strălucești.
Mă faci să mă ridic sau să pic,
să mă retrag de pe plajele
pe care ne-am cunoscut, în nisip.

Noi? Suntem dansul din noapte.
Cerul este distanța dintre noi
iar visele ascunse printre nori
rămân doar șoapta valurilor mele..

miercuri, 11 decembrie 2013

Inchisoarea

Obișnuiam să-mi țin sufletul
strâns în brațe,
dar acum,
le simt străine...

Mi-am plecat capul și am adormit,
chircit, de parcă aș scăpa
viu din lume.

Noaptea m-a cuprins,
în cele din urmă,
și acum dansez
după cântecul vântului sălbatic.

Poate mă voi trezi,
într-o dimineață nouă,
cu soare strălucind,
iar brațele care mă țin,
captiv,
vor fi din nou ale mele.

marți, 3 decembrie 2013

A rataci, a uita

Negăm existența oricărui înger
dar recunoaștem fiecare demon.
Din noi nu mai știm ce rămâne
căci ne căutam pierzania în amor.

Ne smulgem toate penele, o aripă,
și ne aruncăm în gol de pe gânduri.
Scufundați în adâncuri, albastră apă,
scrie o viață în strâmbe rânduri.

Rece, lent și fără vreo șansă
umblă-n noi frânturi din alții.
Într-un colț, prăfuită, rămasă,
ce-a rămas din 'ea' nici tu nu știi.

Nascuti din intuneric

Ne naștem în întuneric și suntem creaturi urâte,
ochii nu ne sunt de folos.
Hrănim și suntem hrăniți din cuvinte,
goale, ca pieile de om
cu care ne îmbrăcăm, zi de zi.
Noaptea se presupune a ne elibera,
ca pe niște animale,
printre blocuri, flămânzi,
încinși și nesătui...
Cei muți, se ascund,
nu este vremea lor acum,
iar eu ... stau și privesc totul de la înălțime.

Căutând supraviețuire, ne naștem din întuneric.