I fall asleep alone

I'm not affraid of death
or at least
that's how I lie to myself
so I can fall asleep
in my corner...

I'm not affraid of death
but I feel a kind of fear
hungry and selfish fear
which is never satisfied
with the achievements and fullfilments.

I'm not affraid of death
but I believe that I haven't loved enough
and I can't leave
before finishing loving
somehow, I wish I will never finish loving...

I'm not affraid of death
but I looked behind me
and I haven't seen anything
I bearly left a mark:
a name, a piece of mind, another day, another song...

I'm not affraid of death
but I am human and I learnt from fear
I learnt from love
I have to study for tomorrow's exam
I have to learn... everything.

I'm not affraid of death
but I haven't held my life
in my arms, close to my chest,
to protect it from the unknown
until my life will walk, talk, sing, protect onwards...

I'm not affraid of death
or at least
not all of it
I already know a part of it
and maybe that's why I'm so terrified of death.

I fall asleep alone...

Adorm singur

nu mi-e frică de moarte
sau cel puțin
asta îmi spun în fiecare seară
când mă mint ca să adorm
în colțul meu...

nu mi-e frică de moarte
dar mi-e un fel de frică
egoistă și flămândă
care nu se satură
de realizări și împliniri.

nu mi-e frică de moarte
dar cred că nu am iubit îndeajuns
și nu am cum să plec
înainte să termin
cumva, nu aș vrea să termin vreodată...

nu mi-e frică de moarte
dar m-am uitat în spatele meu
și nu am văzut ceva,
abia că am rămas pe undeva:
un nume, un gând, încă o zi, doar câteva melodii...

nu mi-e frică de moarte
dar sunt om și am învățat de frică
am învățat de dragoste
am de învățat pentru examenul de mâine
am de învățat... tot.

nu mi-e frică de moarte
dar încă nu mi-am strâns viața
în brațe, la piept,
să o protejez de ce nu știe
până va merge, vorbi, cânta, proteja din nou...

nu mi-e frică de moarte
sau cel puțin
nu de toată moartea
o parte o știu deja
și poate de aceea mi-e atât de frică de moarte.

adorm singur

Clișeul #29

Îmi striga patul noaptea
Cu buze moi de satin
Și cu sânge din sângele meu
În arcurile tari,
Și te chem tăcut
Și plâng și mai tăcut
Și îmi spun că nu auzi
Când tot ce am rostit cândva,
Tremurând,
A fost îmbrățișarea mea...

Clișeul #28

dacă inima-i din sticlă
și se sparge atât de ușor
atunci de ce am trecut
prin foc și prin mare
dar încă găsesc cioburi rătăcite
care dor în miez de noapte?

Omule, greșești!

Omule...
Ai pus pasărea în cușcă,
Identitatea pe plastic,
Peștele în acvariu,
Timpul pe hârtii,
Fiara în țarc,
Și dragostea pe contract...

Tot nu vezi unde greșești?!

Good boy

Lick your wounds,
You will heal.
But don't fear.
Will heals itself...

Crawl into the corner
But don't fear!
Lightnings do you no harm,
And the spark is always reborn.

Spin in the circles
Only you understand
But don't fear
The clouds you're in...

Pășind prin ploaie

Mă reflect din ochi în ochi
Și nu ajung să rămân la fel
Până să mă văd și eu...
Picură dintr-un om în altul
Și ne tulburăm toți,
O mare nebuloasă
De mâini ridicate în sus.
Strigăm fără rost,
Stricăm ce-am fost...

Trebuie să îmi schimb corzile
La adidașii mei preferați
Pentru că n-am mai ajuns să cânt
În locuri unde nu m-ai găsi...

Am scris din suflet pe hârtie de calc

Atât de mult ne-am rugat
La metafore goale,
Cu cuvintele noastre,
La fel de dezbrăcate...

Mă surprinde câtă putere
Se aduna din nimic
Pentru nimic,
Să fim iar nimic...

Nu te mai ruga cu voce tare la ce nu înțelegi...