vineri, 15 octombrie 2021

Clișeul #107

M-am lăsat pradă algoritmului, inerției... 
Tiparul va fi așa cum am promis!
Când nu vânezi un viitor, ești vânat de timp, 
Și nu mai am timp acum. 
Lipsesc în plasa de siguranță, de sub picioare, 
Înghețatele picioare, dintre ploi.
Oprește-te puțin și ascultă. 
Călătorule, ce te aduce pe aici?
Vino mai aproape de foc, 
Rescrie-ți scânteia! 

luni, 11 octombrie 2021

Clișeul #106

Poți să-mi cureți ochelarii, te rog frumos?
Sunt cu ambele mâini pe volan și nu cred că este cazul să ne oprim tocmai acum. 
Am acest sentiment ciudat, de fiecare dată când se murdăresc lentilele,
De parcă încep să mă deconectez de la serverul principal. 
Când conduc seara și văd lumina reflectându-se în ramele ochelarilor, mă gândesc că acesta este doar un alt serial care se desfășoară în fața ochilor mei... 
Sunt totuși momente în care nu-mi place ce văd și simt că trăiesc o realitate străină! 
Vreau să să văd din nou, fără lentile, fără acest tint galben care nu încălzește cu nimic vremea orășenească, de toamnă rece... 

duminică, 3 octombrie 2021

Clișeul #105

Sigur, orașul încălzește cu ale lui betoane, cu al lui Soare, omul.
M-am întins în iarbă și m-am lăsat cutreierat de furnici. 
Nu am mai fost singur...
Desigur, vom supraviețui, totul va fi bine, cu pași mici, furnicii, vom reconstrui...