Clișeul #84

Ne-am întâlnit cu prilejul unei notificări de urgență,

Care anunța că ne apropiem de final,

Că trebuie să facem ceva sau vom muri din cauza acestui virus nenorocit.

Brusc, am realizat amândoi că trăiam din cele mai nepotrivite motive. 

Mărețe ne par scopurile contemporane, atunci când uităm să ne iubim... 

Clișeul #83

Când toate păsările își caută cuibul,

Eu îmi fac curaj să zbor pentru a doua oara

Din acest cămin venin, dintre șerpi uscați și fără frunze. 

Când toate păsările își caută cuibul, 

Eu aștept tăcut luna, cu zgomotele-mi groaznice

Învârtindu-se în jurul capului... 

Păsările au plecat de mult, 

Este noiembrie și-un fulg

Caută prin cuiburi

Căldură, să se topească.

Clișeul #82

Abandonează corabia! 

Căpitanul este nebun, 

Și o îndreptată spre ochiul furtunii,

Posibil singurul punct din care va vedea limpede totul. 

Căpitanul este nebun, 

Caută liniște, departe de cântecul sirenelor. 

Caută sensul tuturor lucrurilor,

Nu Eldorado...

Abandonează corabia,

Sau rămâi, nebună, 

Lângă mine, la cârmă!

Clișeul #81

Am privit în spatele cortinei prea devreme

Și am văzut cum se ucid copiii în fașa propriilor coaste,

Am auzit cum scârțâie mecanismul elvețian,

Și am simțit ce ascund șlagărele în oglinzi. 

M-am pierdut în întuneric și atac umblatori cu lumânări, 

Ca un om al peșterii, strigând:

Nu există lumină!

Clișeul #80

Tot ce am făcut până acum

A fost să te masor

De unde la neunde, 

Cum te întinzi 

Și cum te îndoi, 

În acest spațiu

Dintre noi.

Clișeul #79

mă gândesc la faptul că niciodată nu mă las pe spate
să mă relaxez, să mă odihnesc, 
pentru că n-am cunoscut îndeajuns iubirea
care se presupune că ar fi acolo,
să te prindă și să nu te lase să cazi...

m-am întins în iarbă,
dar încă mă simțeam căzând.
m-am întins sub cer,
dar încă îmi ard aripile.
m-am întins lângă umbra ta,
doar acolo m-am regăsit...