Luna mea

La sfarsitul zilei mi-e frica sa ma gândesc
Caci mereu stiu ce mi-a rămas
Si cumva, din nimic, tot gasesc putere
Sa-ti zâmbesc din nou...

Flori de primavara

Am privit ieri păsările, cum zburau, două,
Şi pentru un moment am crezut că ştiu să iubesc...
Tot ce ai nevoie sunt aripi şi un cer gol.
Nu ai cum să pici când zbori...
Nu mai trebuie sa te impiedici cu franceza.
Mai sunt cuvinte care au urmat
Dar le-am sters pentru ca mereu m-au încurcat,
Si mi-am dat seama ca sunt prea om pentru binele meu...
Am privit azi păsările. Încă zburau deasupra mea.

Umbrele inchise

Am avut zile şi am pierdut în grabă
Câte un cuvânt frumos, pe stradă...
Am secat şi sunt nescăldat de ploaie
Căci pe geam cuvintele-mi curg şiroaie.

Stop!

Astept nebun ceasul să se oglindească
Să-mi pot aminti de iubirea noastră...
Şi cum mereu ne-am întors spatele în somn
Acum adorm cu frică să nu mă scol neom.

Cliseul #2

Păianjeni graşi cântă pe sârme
Poeziile auzite pe la colțuri
Iar tu stai şi mă privești,
Îmbrațişând toate fricile tale,
Cum mă fac de râs prin parcuri...

Atât de mult îmi place să te aud râzând
Încât rămân fără idei...
Vin sec, diseară?

Sunt insetat

Omul s-a nascut însetat...
Îi este sete de sânul mamei,
Sete de sânul pământului,
Sete de sânul cerului,
Sete de sine...

Coma

Am sa îmbrac scheletul cu carne,
Carne pe care obisnuiesti sa o iubesti
Pe care obisnuiesti sa o canti.
Ma cuprind in uitare, ca ziua de maine
Caci mereu carnea mi-a uitat
Dar coma mi-a tot dat un semn,
Mi-a cântat o poveste, un document
Iar eu, cuprins de alb sub luna zilei
Incerc sa mai infasor pe oase
Cate putin din ce sunt,
Din ce am fost si din ce vrei sa fiu...
Îngroapă-ma în bratele tale caci mi-e dor!