vineri, 15 octombrie 2021

Clișeul #107

M-am lăsat pradă algoritmului, inerției... 
Tiparul va fi așa cum am promis!
Când nu vânezi un viitor, ești vânat de timp, 
Și nu mai am timp acum. 
Lipsesc în plasa de siguranță, de sub picioare, 
Înghețatele picioare, dintre ploi.
Oprește-te puțin și ascultă. 
Călătorule, ce te aduce pe aici?
Vino mai aproape de foc, 
Rescrie-ți scânteia! 

luni, 11 octombrie 2021

Clișeul #106

Poți să-mi cureți ochelarii, te rog frumos?
Sunt cu ambele mâini pe volan și nu cred că este cazul să ne oprim tocmai acum. 
Am acest sentiment ciudat, de fiecare dată când se murdăresc lentilele,
De parcă încep să mă deconectez de la serverul principal. 
Când conduc seara și văd lumina reflectându-se în ramele ochelarilor, mă gândesc că acesta este doar un alt serial care se desfășoară în fața ochilor mei... 
Sunt totuși momente în care nu-mi place ce văd și simt că trăiesc o realitate străină! 
Vreau să să văd din nou, fără lentile, fără acest tint galben care nu încălzește cu nimic vremea orășenească, de toamnă rece... 

duminică, 3 octombrie 2021

Clișeul #105

Sigur, orașul încălzește cu ale lui betoane, cu al lui Soare, omul.
M-am întins în iarbă și m-am lăsat cutreierat de furnici. 
Nu am mai fost singur...
Desigur, vom supraviețui, totul va fi bine, cu pași mici, furnicii, vom reconstrui...

miercuri, 8 septembrie 2021

Clișeul #104

Mă tem că alegerea mea
Va transforma acest fractal
Într-o altă buclă... 
Cum altfel să te reîntâlnesc?! 

vineri, 3 septembrie 2021

Clișeul #103

Aseară am alunecat în cadă în timp ce încercam să opresc o piesă care îmi spunea că nu sunt suficient de bun.
Am zăcut acolo, în spuma și apa călâie, în liniștea casei pustii, conectat complet la internet fără fir. 
Dorm pe o singură parte, pe o singură față de pernă, într-un pat pentru două persoane care nu trebuie să se înghesuie prea mult în intimități. 
Patul este gol. Apartamentul este gol. Conturile sunt goale. Gingiile sunt tăcute. Am trăit puțin din toate, niciunele făcute.

luni, 23 august 2021

Clișeul #102

Ce-ar fi femeia 
Fără un bărbat pe care să-l iubească?
Ce-ar fi bărbatul 
Fără o femeie pentru care să lupte? 
Ce-ar fi? Ce-ar fi fost?
Mă întreb toată noaptea, fără rost... 

luni, 16 august 2021

Clișeul #101

Ne-am vândut verighetele
Pe drepturi de autor 
La acest amanet
Al aplauzelor la scenă deschisă,
Această scenă nouă
A obiceiurilor vechi. 
Ne-am vândut verighetele
Separat, nu în perechi. 

joi, 12 august 2021

Clișeul #100

Te voi privi fără nicio expresie
Pentru că am murit de multe ori până să te cunosc.
În ochii mei nu vei vedea nicio urmă de speranță. 
Speranța este invizibilă pentru cei care nu cred în ea.
Eu cred în mine, ca-ntr-un vis din comă,
Cred în mine ca-ntr-o profeție străveche,
Cred în mine cum crede un copil în Moș Crăciun...

Cred că în mine poți exista și tu,
Dar nu vreau să sper până când nu te vei ghemui, 
Undeva adânc, în diafragma mea... 

duminică, 8 august 2021

Clișeul #99

Sunt într-o lupta constantă între
Nu mai vreau nimic și vreau totul... 
Vreau mai mult decât nimicul pe care îl am deja,
Dar niciodată nu-mi ajunge tot! 
Nu mai vreau nimic!
O spun de parcă mă reconstruiesc zilnic. 
Vreau totul!
Sunt un simplu om până la urmă... 

duminică, 25 iulie 2021

Clișeul #98

M-am trezit brusc, pe patul altcuiva, 
Realizând că până acum am trăit de parcă viața este o cursă.
Totul a început când eram mic, poate prea mic
Și tot ce-mi doream era să fac ceea ce iubesc,
Dar a trebuit să mă grăbesc pentru a ajunge în acel punct,
Acel moment în care totul ar fi fost permis, sustenabil, în sfârșit, rațional... 
Am pornit, năucit, am ciuntit săruturi și m-am risipit
Și la fel cum doresc să termin mai repede această notă de subsol a vieții mele, 
Nu am înțeles până mai recent de ce florile stau deschise, 
Așteptând pe cineva să le rupă din acest scenariu...
Brusc, sfârșit.

sâmbătă, 24 iulie 2021

Clișeul #97

Mă simt noiembrie de atâtea luni...
Sunt jucătorul de poker care așteaptă cartea ce-mi va câștiga partida:
Un roman de dragoste și mister,
Care mă va face să-l citesc încet și atent, ca pe un manual complex pentru o viață fericită.
Fiecare pagină este un pas înainte,
Un grad nou, dezvăluit, din acest cerc în care mă învârt...

joi, 1 iulie 2021

miercuri, 30 iunie 2021

Astronauți

Curgea Loara din ochii ei verzi, 
În timp ce-mi spunea, 
Că și-a găsit o lume
Și s-a cățărat pe ea,
Dar lumea i-a fost un vis
Și dimineața s-a trezit doar ea.

... și totuși suntem astronauți, 
Universul este lumea noastră! 
Cum altfel am ajuns aici?!
Specii de oameni atât de diferiți,
Care în timp s-au contopit,
Într-un melanj mulatru de teatru-n dormitor.

... și totuși, când astronauții hibernează,
Inimile nu mai dor, 
De acest dor de casă,
De sex pe nepusă masă, 
O ultimă țigară pe terasă, 
Omule, mi-e tare dor și nu mă lasă... 


vineri, 21 mai 2021

Clișeul #95

Privesc tăcut cum lumina dansează pe butonul de alarmă
Și mă gândesc cât sunt de fericit astăzi. 

marți, 11 mai 2021

Clișeul #94

arată-mi întunericul
pentru că am văzut deja
lumina zâmbetului tău
îți aștept apusul
îmbrățișat de piciorul unui pahar de vin
încleștat de finalul incert al unei drame
care îmi pompează sânge în venele sfinte
arată-mi cine ești
și îți cum pot umple cu oceanul care sunt
pereții de sticlă ai acvariului 
smuls din vinilul cu Pink Floyd
arată-mi-te înaintea
pentru că am visat destul!


joi, 22 aprilie 2021

Clișeul #93

Sunt din nou arhitectul care proiectează un pod peste marea digitală. 
Deși sunt unite, malurile noastre par atât de departe...
Le voi îmbrățișa precum copacul încleștat în gardul de sârmă! 
Ține-mi hârtia întinsă și privește.

vineri, 12 februarie 2021

Clișeul #92

Ai ținut vreodată un elastic între degete?
Dar între doi oameni? Între doi timpi, să-i dai drumul,
Elasticul nu se va strânge niciodată la jumătate de drum!
Când n-ați fost niciodată în același timp,
Indiferent de portativ, indiferent de fotografii și indiferent stele,
Elasticul nu simte, și se strânge.
Mi-am ferit mâinile înainte de timp... 

Clișeul #91

Mi-am văzut casa fără mine în ea,
Sălbatică și rece, îmbrățișată florile de apartament ale maică-mii.
Chitarele se îndoiau încet, în colțul camerei, 
Ca frunzele căzute din cuib... și nu se auzea nimic.
Te-am văzut ultima oară fără mine în casa ta,
Sălbatică și rece, îmbrățișată de vântul nopților de vară.
Strig după tine, ca dintr-o cameră în alta,
Și nu se aude nimic...

Auzi? Tu ți-ai făcut un plan pentru viitor?
Ce vrei să faci în continuare?
Auzi? Poți să mă ajuți cu ceva?
Auzi? Tu gândești în universul acesta sau în celelalte?
Auzi?... nu aud nimic!

joi, 28 ianuarie 2021

Clișeul #90

Uneori, lucrurile au nevoie de timp... Fie că este vorba de artă,
Când lași vopseaua să se usuce, Fie că este vorba de muzică,
Când lași liniștea să te asculte. Uneori, iubirea are nevoie de timp... Timp să moară. timp să învie, Timp să-și amintească, timp să uit de tine...

Clișeul #89

Dragostea mea este ca un gust dobândit:
Vei învăța să mă iubești în timp,
Iar eu îți voi scăpa, ca nisipul, printre degete...
Dragostea mea a fost un gust înnăscut,
Dar mi-am ars limba cu votcă înghețată
Și acum suflu în pânzele ce mă poartă departe de toți...
Undeva, sub Ecuator, am găsit templul 
Pe care l-am umplut cu prezența ei...
Oh, tu, zeiță între muritori,
Iartă-mă că la final te-am iubit ca unul dintre ei!