sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Îngeri și demo-uri

aripile par să mă strige
de pe spinare,
de parcă au fost tăiate,
smulse,
sau puse pe omul greșit.
nu vorbesc păsărească,
dar încerc să înțeleg...

nu am vrut aripi
nu am vrut nici coadă și coarne,
să dansez, să degenerez:
brațe și picioare ridicate-n aer
intuneric și vibrații...
nu vreau nimic
n-am vrut asta.





vineri, 12 ianuarie 2018

Clișeul #30

aici sunt!
împinge-mă,
răstoarnă găleata,
și mai dă-i o speranță
șoarecelui prins...

marți, 26 decembrie 2017

Ce fac cu viața mea când nici măcar un titlu potrivit nu găsesc?

am încercat de atâtea ori să nu mor
la sfârșitul romanului meu autobiografic.
mi-am imaginat fiecare posibilitate
am încercat să schițez orice alt destin...
sunt frânt, în mii de bucăți,
litere pe hârtie,
bucăți negre din sufletul meu neîndemânatic.
am scris cu picioarele,
unde m-au dus până acum,
pe unde mă rătăcesc în gând,
amintiri redesenate de o mână din ce în ce mai tremurândă
sub supravegherea ochiului din ce în ce mai încețoșat...

duminică, 12 noiembrie 2017

Trailer prost

Nu mai dansăm.
Nu mai mergem în aceleași locuri.
Nu mai stăm împreună.
Mai degrabă ne târâm 
Și mârâim unul la altul
Și nu înțelegem nimic din ce spunem
Că totul explodează în jur.
Suntem la cinema,
Ascunși în spatele scaunelor,
Fiecare pe filmul lui.

sâmbătă, 14 octombrie 2017

No comment

Un mut m-a învățat să spun te iubesc
În limbajul semnelor pe care puțini le înțeleg.
Și de fiecare dată când ma amuțești
Te strâng în brațe și mă câștig la pieptul tău...

marți, 3 octombrie 2017

Umbre pe pereți

am început să mă joc cu cicatricele mele
pentru că trebuie să încep să le iubesc
sunt o parte din mine,
la fel cum  amintirea colectivă
este o parte din acest popor...
hey, uite, un fluture!
și nu trebuie să uităm vreodată
ce ne-a rănit, cine a vărsat sânge
și cine și-a întors spatele fraților
uite, un val... sau e un vulcan?

miercuri, 27 septembrie 2017

I fall asleep alone

I'm not affraid of death
or at least
that's how I lie to myself
so I can fall asleep
in my corner...

I'm not affraid of death
but I feel a kind of fear
hungry and selfish fear
which is never satisfied
with the achievements and fullfilments.

I'm not affraid of death
but I believe that I haven't loved enough
and I can't leave
before finishing loving
somehow, I wish I will never finish loving...

I'm not affraid of death
but I looked behind me
and I haven't seen anything
I bearly left a mark:
a name, a piece of mind, another day, another song...

I'm not affraid of death
but I am human and I learnt from fear
I learnt from love
I have to study for tomorrow's exam
I have to learn... everything.

I'm not affraid of death
but I haven't held my life
in my arms, close to my chest,
to protect it from the unknown
until my life will walk, talk, sing, protect onwards...

I'm not affraid of death
or at least
not all of it
I already know a part of it
and maybe that's why I'm so terrified of death.

I fall asleep alone...

luni, 25 septembrie 2017

Adorm singur

nu mi-e frică de moarte
sau cel puțin
asta îmi spun în fiecare seară
când mă mint ca să adorm
în colțul meu...

nu mi-e frică de moarte
dar mi-e un fel de frică
egoistă și flămândă
care nu se satură
de realizări și împliniri.

nu mi-e frică de moarte
dar cred că nu am iubit îndeajuns
și nu am cum să plec
înainte să termin
cumva, nu aș vrea să termin vreodată...

nu mi-e frică de moarte
dar m-am uitat în spatele meu
și nu am văzut ceva,
abia că am rămas pe undeva:
un nume, un gând, încă o zi, doar câteva melodii...

nu mi-e frică de moarte
dar sunt om și am învățat de frică
am învățat de dragoste
am de învățat pentru examenul de mâine
am de învățat... tot.

nu mi-e frică de moarte
dar încă nu mi-am strâns viața
în brațe, la piept,
să o protejez de ce nu știe
până va merge, vorbi, cânta, proteja din nou...

nu mi-e frică de moarte
sau cel puțin
nu de toată moartea
o parte o știu deja
și poate de aceea mi-e atât de frică de moarte.

adorm singur

sâmbătă, 23 septembrie 2017

Clișeul #29

Îmi striga patul noaptea
Cu buze moi de satin
Și cu sânge din sângele meu
În arcurile tari,
Și te chem tăcut
Și plâng și mai tăcut
Și îmi spun că nu auzi
Când tot ce am rostit cândva,
Tremurând,
A fost îmbrățișarea mea...

marți, 19 septembrie 2017

Clișeul #28

dacă inima-i din sticlă
și se sparge atât de ușor
atunci de ce am trecut
prin foc și prin mare
dar încă găsesc cioburi rătăcite
care dor în miez de noapte?