Ai ucis omul de pe lună
Și copilul din adâncuri
Și orbul din furtună
Și soldatul dintre rânduri.
Ai ucis, ai rescris, n-ai ucis...
Liniștea mi-o reconstruiesc
Din cărămizi de tăcere,
Și când îmi vei sufla în ureche
Nu voi schița nimic,
Și când îmi vei șopti la ureche
Voi rămâne neclintit.
Întoarce-te în oglindă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu