Cât?!

Haine, să-mi acopăr pielea,

Mască, pentru nas și gură,

Ochelari de soare, la ochi, 

Căști în urechi...

Cât să-mi mai mint simțurile 

Că trebuie să rămân în acest oraș? 

Clișeul #66

Picură în peșteră.

Stăm înghesuiți în jurul focului

Și depănăm ce-am mai văzut prin ferestre, 

Într-un treacăt aburit...

Clișeul #65

S-a întâmplat să cred cel mai mult

În cele mai neînsemnate lucruri,

De nicăieri, și în cel mai rapid treacăt.

...Și tot m-am trezit trăind o realitate 

Pe care n-aș fi crezut-o vreodată.

Mă tot trezesc din vis

Dar visul nu de termină.

Am visat la noi în cel mai neînsemnat ceas al nopții, 

Și acum stau treaz, pe marginea spiralei fustei unei țigănci, 

Străduindu-mă să cred iar în ceva.

Cometa

Sunt cometa care îți brăzdează acum universul, 

Și mă lovesc de tot în calea mea. Stelele îndepărtate mă privesc tăcut.

Am greșit... 

Mă cotesc, mă întorc, mă tem că ar fi trebuit să rămân doar în trecere. 

Cozi de gheață, cât cozile de la pâine, 

Vreau să-mi miroasă casa-a proaspăt coaptă, 

Până mâine.