Rana se vindecă
Iar cicatricea strânge
La pieptul ei
Totul din jur...
O rană sărută altă rană
Iar cicatricea nu mai strânge,
Ci tu mă strângi acum
Și nu regret
Că mă aduni în piept
Și ne vindecăm
De tot din împrejur...
Poate mă voi smulge cândva
Din pieptul tău,
Iar tu vei zbura,
Pasăre din pumnul meu,
Când vei revedea rana la loc,
Vie și sărutândă,
Necuprinsă și sângerândă...
atât de multă tensiune
îmi transpiră prin sfârșitul degetelor,
sfori rupte și păpuși libere,
cântăm cumva, aiurea,
numai în minor,
și zâmbim unul celuilalt
în miezul nopții,
când nu se văd greșelile
și totul se simte atât de bine,
atât de găsiți și
tot mai rătăciți,
tot mai aproape,
tot mai rece în exterior
tot mai ard în interior!
Aș sta acolo,
Ca un animal rănit,
Privindu-te aprins.
Aș sta acolo,
Întins pe pat,
Sângerând...
Ai smuls din mine
Ani de nopți și zile,
Și m-ai lăsat descusut
Când ai plecat,
Să mă cuprind,
Privindu-te,
De-acolo, din pat...