Bezzznă

atât de multă tensiune
îmi transpiră prin sfârșitul degetelor,
sfori rupte și păpuși libere,
cântăm cumva, aiurea,
numai în minor,
și zâmbim unul celuilalt
în miezul nopții,
când nu se văd greșelile
și totul se simte atât de bine,
atât de găsiți și
tot mai rătăciți,
tot mai aproape,
tot mai rece în exterior
tot mai ard în interior!