Ce fac cu viața mea când nici măcar un titlu potrivit nu găsesc?

am încercat de atâtea ori să nu mor
la sfârșitul romanului meu autobiografic.
mi-am imaginat fiecare posibilitate
am încercat să schițez orice alt destin...
sunt frânt, în mii de bucăți,
litere pe hârtie,
bucăți negre din sufletul meu neîndemânatic.
am scris cu picioarele,
unde m-au dus până acum,
pe unde mă rătăcesc în gând,
amintiri redesenate de o mână din ce în ce mai tremurândă
sub supravegherea ochiului din ce în ce mai încețoșat...

Trailer prost

Nu mai dansăm.
Nu mai mergem în aceleași locuri.
Nu mai stăm împreună.
Mai degrabă ne târâm 

Și mârâim unul la altul
Și nu înțelegem nimic din ce spunem
Că totul explodează în jur.
Suntem la cinema,
Ascunși în spatele scaunelor,
Fiecare pe filmul lui.

No comment

Un mut m-a învățat să spun te iubesc
În limbajul semnelor pe care puțini le înțeleg.
Și de fiecare dată când ma amuțești
Te strâng în brațe și mă câștig la pieptul tău...

Umbre pe pereți

am început să mă joc cu cicatricele mele
pentru că trebuie să încep să le iubesc
sunt o parte din mine,
la fel cum  amintirea colectivă
este o parte din acest popor...
hey, uite, un fluture!
și nu trebuie să uităm vreodată
ce ne-a rănit, cine a vărsat sânge
și cine și-a întors spatele fraților
uite, un val... sau e un vulcan?

I fall asleep alone

I'm not affraid of death
or at least
that's how I lie to myself
so I can fall asleep
in my corner...

I'm not affraid of death
but I feel a kind of fear
hungry and selfish fear
which is never satisfied
with the achievements and fullfilments.

I'm not affraid of death
but I believe that I haven't loved enough
and I can't leave
before finishing loving
somehow, I wish I will never finish loving...

I'm not affraid of death
but I looked behind me
and I haven't seen anything
I bearly left a mark:
a name, a piece of mind, another day, another song...

I'm not affraid of death
but I am human and I learnt from fear
I learnt from love
I have to study for tomorrow's exam
I have to learn... everything.

I'm not affraid of death
but I haven't held my life
in my arms, close to my chest,
to protect it from the unknown
until my life will walk, talk, sing, protect onwards...

I'm not affraid of death
or at least
not all of it
I already know a part of it
and maybe that's why I'm so terrified of death.

I fall asleep alone...

Adorm singur

nu mi-e frică de moarte
sau cel puțin
asta îmi spun în fiecare seară
când mă mint ca să adorm
în colțul meu...

nu mi-e frică de moarte
dar mi-e un fel de frică
egoistă și flămândă
care nu se satură
de realizări și împliniri.

nu mi-e frică de moarte
dar cred că nu am iubit îndeajuns
și nu am cum să plec
înainte să termin
cumva, nu aș vrea să termin vreodată...

nu mi-e frică de moarte
dar m-am uitat în spatele meu
și nu am văzut ceva,
abia că am rămas pe undeva:
un nume, un gând, încă o zi, doar câteva melodii...

nu mi-e frică de moarte
dar sunt om și am învățat de frică
am învățat de dragoste
am de învățat pentru examenul de mâine
am de învățat... tot.

nu mi-e frică de moarte
dar încă nu mi-am strâns viața
în brațe, la piept,
să o protejez de ce nu știe
până va merge, vorbi, cânta, proteja din nou...

nu mi-e frică de moarte
sau cel puțin
nu de toată moartea
o parte o știu deja
și poate de aceea mi-e atât de frică de moarte.

adorm singur

Clișeul #29

Îmi striga patul noaptea
Cu buze moi de satin
Și cu sânge din sângele meu
În arcurile tari,
Și te chem tăcut
Și plâng și mai tăcut
Și îmi spun că nu auzi
Când tot ce am rostit cândva,
Tremurând,
A fost îmbrățișarea mea...

Clișeul #28

dacă inima-i din sticlă
și se sparge atât de ușor
atunci de ce am trecut
prin foc și prin mare
dar încă găsesc cioburi rătăcite
care dor în miez de noapte?

Omule, greșești!

Omule...
Ai pus pasărea în cușcă,
Identitatea pe plastic,
Peștele în acvariu,
Timpul pe hârtii,
Fiara în țarc,
Și dragostea pe contract...

Tot nu vezi unde greșești?!

Good boy

Lick your wounds,
You will heal.
But don't fear.
Will heals itself...

Crawl into the corner
But don't fear!
Lightnings do you no harm,
And the spark is always reborn.

Spin in the circles
Only you understand
But don't fear
The clouds you're in...

Pășind prin ploaie

Mă reflect din ochi în ochi
Și nu ajung să rămân la fel
Până să mă văd și eu...
Picură dintr-un om în altul
Și ne tulburăm toți,
O mare nebuloasă
De mâini ridicate în sus.
Strigăm fără rost,
Stricăm ce-am fost...

Trebuie să îmi schimb corzile
La adidașii mei preferați
Pentru că n-am mai ajuns să cânt
În locuri unde nu m-ai găsi...

Am scris din suflet pe hârtie de calc

Atât de mult ne-am rugat
La metafore goale,
Cu cuvintele noastre,
La fel de dezbrăcate...

Mă surprinde câtă putere
Se aduna din nimic
Pentru nimic,
Să fim iar nimic...

Nu te mai ruga cu voce tare la ce nu înțelegi...

Clișeul #27

umple-ți în fiecare zi
coastele
cu toate acele cutii
ale noului tu...
nu arunca niciun ambalaj
că poate trebuie
să returnezi ceva
o zi proastă,
o mânie nejustificată,
gelozia instinctuală,
orice-ar fi
și tu nu ești...

Clișeul #26

Orbi, ne înfuriem la ziduri goale, 

Acum când parolele
Care trebuiau să ne separe de ei
Ne separă de noi...

Clișeul #25

De când cerul meu
S-a întunecat
Într-u' spațiu?
Lumea asta devine prea mică
Să mai rămân
În costumul meu de scafandru.
Trebuie să îmi pun
Casca de astronaut,
Și să mă avant
În necunoscut.

Curaj, curcanule intergalactic, că te tai!

Clișeul #24

mi-am ales un singur val
și-l tatuez pe braț,
împreună cu prima sistolă
pe care mi-ai grăbit-o,
cu al tău sărut.

Clișeul #23

Parfumul tău
Îmi sună atât de cunoscut,
Parcă îl și văd
Cum s-a împletit cu mine
De atâtea ori...

Iubirea e un amestec neomogen,
Plin de cocoloașe, sub cearșafuri.

Natural

Nu există liniște,
Natura nu cunoaște liniștea.
Natura în sine este liniște.
...ca atunci când sunt vocea ta
Și mersul tău zgomotos prin casă.

Existăm în fiecare moment
Și ne teleportăm infinit mâine
Și cumva nu suntem...
Mereu călători, mereu pierduți,
Tot mai aproape de sfârșit...

-_-

copilul închide ochii 

și nu se mai ascunde ca de obicei,

copilul închide ochii

și își întoarce inima de la familie,

de la razboi, de la cămin...

copilul închide ochii

și pleacă înspre căldura orizontului,

copilul închide ochii

și sărută pentru prima dată,

copilul închide ochii

pentru primul său război,

copilul închide ochii

și nu se mai trezește copil...

Erosiunie

Am strigat de la capătul lumii
Cât m-au ținut plămânii
Și am privit cum vântul a rupt din mine
La fel cum rupe din piatră, deșert...

Mă rog după fiecare răsărit
Să înflorești din nou.

Teoria evoluției și bestiile dispărute în îmbrățișări

Nu te mai mișca atât
Că mă chinui să îți dau părul după urechi,
Cu mâinile mele de dinozaur.

Am ajuns până în acest moment
Și am crescut și aripi,
Și tren de aterizare,
Aproape tot ce aveam nevoie
Să supraviețuiesc în civilizație.

Lucrez de câțiva ani la o inimă,
Tot șlefuiesc în om viu,
Să te pot păstra mereu în ea...

Clișeul #22

lacurile mele nu sunt niște mimi care mă strigă,

arborele mi-a fost toaletat prea devreme de către instituțiile acreditate,

din cuiburi mi-au fost alungate mierlele de miere,

maidanezul negru ce mă urmărește și-a pierdut libertatea...

aș dona tot la cei săraci

sunt mai sărac în fiecare dimineață,

cred că merit și eu ceva,

încă o zi...

am vrut să dau un pumn în perete...

de ce am construit pereți?

de ce am dărâmat pumni?

ce va rămâne din furia mea?

lovește-mă!

mă sufoc aici...

Clișeul #21

Cunosc toate aceste cuvinte
Pe care le tocesc de buze
Și le privesc cum ofilesc
Fără vreun strop de fapte.

Păstrez un colț de hârtie
Pe care îmi păstrez toate scuzele
Și îl ascund mereu altundeva
În cicatricea vie a zilei.

Bip. Bop. Beep beep.
Atât de metalic.
Atât de sintetic pe alocuri.
Reciclează-mă dacă mă vei arunca ...

Poze de la lansarea volumului Scrum

A fost prima dată când mi-am citit poeziile în fața unui public. Am fost copleșit de emoții și am realizat că este foarte greu să îți rostești gândurile și cele mai profunde sentimente cu voce tare.

Notițe

Am liniște cu ecouri
Adunată-n cocoloașe
Rostogolită prin praf,
Dar nu praf de pământ
Ci praf de om făcut praf...

Sunt praf la scris!
Pierd atât de des idei
Prin locuri care nu sunt scalpul tău,
La fel cum mi-am pierdut romantismul
Prin alegerile nepotrivite de cuvinte.

Nu te îndoi de mine,
Nici măcar cât se îndoaie pagina ca să-ți amintești,
Rupe pagina și ia-o cu tine, dar nu o îndoi!
Cel mai bine ar fi sa uităm de îndoit
Și să ne gândim la întregit...

Am văzut un titlu mai bun pentru poezia asta

Deschide-ți larg ochii
Și înghite cu ploapele
Încă un apus
Care răsare la mișcarea ta de deget.
Deschide-ți larg ochii,
Pentru ca vezi prea repede totul.
Clipește din când în când
Sunt destule rele pe lume
La care să închizi un ochi
Atunci când va trebui să te simți
Mai bine față de tine.
Deschide-ți larg ochii
Și șterge-i de praf,
Ajunge cu privitul
După atâtea clișee,
Niciodată nu vei avea destule
Să umpli o carte.
Deschide-ți larg ochii
Și privește-te dintr-un alt unghi,
Judecă-te în altă limbă.
Deschide-ți larg ochii,
Nu muri în noaptea asta,
Cum va rămâne cu
Totul va fi bine?
Deschide-ți larg ochii...
Deschide-ți larg ochii,
Din nou
Și din nou,
Hai ca mai poți încă o dată, mai mult!
Deschide-ți larg ochii
Să ai motiv să îi închizi la loc,
Pentru că totul sângerează de sensuri,
Cum ar fi
Să-ți deschizi larg ochii...

Opinii

Cui îi trebuie
Alți ochi
Cu care să vadă diferit
Și o gură străină
Care să vorbească altfel
Despre aceleași lucruri
Care se găsesc în gloată?
Găleată, pardon.
Suntem toți într-o găleată
Care dă pe afară de diversitate...

Frumusețe...

Frumusețe, ce dezastru efemer,
Închis în spatele gratiilor timpului...
Ar fi trebuit să mă vezi ieri,
Când încercam să-mi schimb bandajele,
De unul singur, de aproape doi ani singuri,
Răni interconectate sângerânde,
Îmbrățișări între suflete
Și coșmaruri lucide...

Zâmbetul

Eram
Și râdeam
În fața morții
Până în noaptea când
Moartea a râs și ea,
Cu râsul unei iubite,
Și atunci am știut
Că inima mea e în mâinile ei...
Acum doar sunt,
Într-o îmbrățișare,
Straniu de umană.

Silence

Any poem that's not turned into a song
Is a testimony of the inner silence,
That word-eating void resting behind cold eyes.
Should I loathe myself if you don't hear the melody?

Reflexie

Ține-mă cât mai strâns,
În îmbrățișarea ta,
Și oglindește-mă în fiecare zi,
Mai bun, mai fericit, mai omenesc,
Și eu voi încerca să lipesc,
Cât mai dibace,
Cioburile cu margini de sărut...

Ți-am lăsat un mesaj,
Dis de dimineață,
Cu suflarea pieptului meu
Ce-ți încălzea pielea,
Și mi-ai răspuns cu viață!

Saltul

nu ne puteți lăsa în urmă
cu secundele înfășurate de încheieturi,
oamenilor fără de inimă!
ne-au crescut gheare din suflet
și s-au agățat de viața
de care nu ne mai dăm drumul
și ne aventurăm acum în acest salt,
fără să privim înainte în oglindă...
suntem oamenii fără fețe,
vom lăsa o urmă!

Te iert, iubito

arta nu iartă
arta care nu-i artă
ci doar o hartă

Îndeajuns

Nu vreau să mor din nou,
Știu cum este să mori,
Mi-a fost îndeajuns o dată.
Vreau să fiu fericit,
Știu cum este să fii fericit,
Niciodată nu mi-a fost îndeajuns.

Acum nu sunt nici viu, nici fericit...

Cum te numești?

Mereu am crezut că numele meu,
Lipsit de consoane puternice,
A fost o incantație a vieții însăși,
Un strigăt neștiut de ureche,
Un hohot menit să mă stoarcă de vitalitate...
Am auzit constant o dovadă
A slăbiciunii mele, întunericul acuzator
Din spatele ochilor închiși,
Omul care se urăște din trup sau din suflet...
Silviu... pe cine încerc oare să impresionez,
Să înspăimânt,
Să inspir...?
Dacă nu ești atent, m-ai și pierdut în vânt...

How to disappear completly

I will crawl up inside me
more and more
because it's warm there...
I will implode, someday,
and you won't find me,
or maybe yourself
anymore...

Clișeul #20

Nonsensuri sentimentale,
Ca purecii de la televizor,
Mereu agitate,
Mereu zgomotoase,
Cântă undeva prin la,
Cu o octavă mai jos.
Dacă azi e luni, probabil e un la minor...

Clișeul #19

Apari în gândul meu
ca o alarmă pe care am amânat-o de prea multe ori
și îmi zgudui realitatea
și îmi spui să mă trezesc
căci dorm în mine,
dorm fără noi,
am tras toată pătura
și tu ai înghețat...

Dormim goi.
Ne trezim goi.
Adormim... goi

Povestea ochelarilor de cal negativist

nu pot să fiu un dascăl al vieții...
nu pot să învăț fericire,
nu pot să îți arăt cum să iubești lumea în care m-ai găsit.
nu pot să te ajut să te ridici
nu pot să zbor departe, cum ți-am promis...

nu știu răspunsurile potrivite,
nu știu cum să le găsesc.
nu știu ce va urma,
nu știu ce ne va apropia pentru totdeauna.
nu știu cine suntem...

Kintsugi

A trebuit să îmi rearanjez pielea...
Am negociat cu cicatricele mele
O modalitate să mă țină în viață,
Când ele ar fi trebuit de mult timp să putrezească și să moară.
Urăsc să-mi rearanjez pielea!
Nu sunt o sculptură, voi nu sunteți zei...
Cum poate asta să fie cel mai bun lucru pentru mine?
...să mă împuținez,
Pentru a fi mai mult, mâine...

Kintsugi

I had to rearrange my skin again...
I bargained with my scars
A way to keep me alive,
When all this time they were supposed to rot and die.
I hate to rearrange my skin!
I'm not a sculpture, you're not gods...
How can this be the best thing for me?
...leaving me with less,
Just to have more, tomorrow...

Clișeul #18

Mi-a pus capac!
Totul e pe dos...
Parcă aș fi
O plantă carnivoră,
Una din cele care și-au ratat cariera de saxofonist...

Cer prea mult, o rază de soare?

Clișeul #17

Apar din când în când,
La suprafața pielii,
Ca o rouă rece,
Un turist în trecere,
Și îmi promit să mă întorc la mine
Când mă voi recunoaște...

Sunt ceașca în care ea amestecă

Perdelele sunt niște fantome,
Cu ochi ca ai tăi,
Ce-mi bântuie vederea periferică
Și îmi aduc aminte de jocuri
Și de ascunzători,
De când ne căutam trupurile,
Dar ne ascundeam cu gândul...

Vântul rece și nerecunoscător
Mereu m-a ajutat să te recunosc
Pentru ca numai tu te îndoiai, după fiecare rafală,
Cum m-am îndoit eu de mine...

Hibernarea eului

nu mai sunt...
am adunat coli albe
și sânge uscat în vene
...copil uituc,
am uitat să fac cornete
și  să plec la vânătoare...

îmi aștept cuminte
primăvara mea de orășean,
să înmuguresc cumva,
să fiu,
cu colile pline de mâzgăleli
şi cu sângele înfuriat de tinerețe...