Eram Și râdeam În fața morții Până în noaptea când Moartea a râs și ea, Cu râsul unei iubite, Și atunci am știut Că inima mea e în mâinile ei... Acum doar sunt, Într-o îmbrățișare, Straniu de umană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu