Am o mare digitală în fereastra mea.
Stau întins în pat și mă inund în frig.
Am marea în mine și e tulbure,
Cu valuri înalte care ucid visurile malurilor.
Odihnească-se în pace, cu sutele, fără mine...
Am... Em... Om...
Încerc să meditez.
Plutind sub cer, culorile mi se scurg în adâncuri.
Încerc orice ar ține în viață peștele,
Orice ar hrăni rechinul...
Este o mare încercare.
Muzica îmi cântă mereu în cap
Și mă tot intreb, după fiecare pas,
Dacă acesta este sfârșitul...
Vocea ta îmi cântă mereu în cap
Și mă tot întreb, după fiecare cuvânt,
Dacă acesta este ultimul...
Zgomotul îmi cântă mereu în cap
Și mă tot întreb, și tot eu răspund,
Și nu am dreptate, pentru că pun totul la îndoială,
Inclusiv capul de pe umerii mei, de aripi, smulși...
Mă voi târâ în colțul inimii mele
Cu tot cu umeri și spate, cap,
Mâini și picioare,
Până voi fi un punct omogen
Și nu voi mai avea dubii
În ce parte a corpului îmi găsesc cel mai mult din suflet.
Sunt atât de departe.
E doar o altă noapte
În care nu călătoresc spre un loc mai bun.
Sunt atât de departe...
Va fi doar o altă zi
În care mi-aș fi dorit să fost un om mai bun.
Este frig...
Picură peste scenarii
În timp ce noi ne urcăm pe scenă.
În același timp
Stăm și în public,
Dar în spate,
În părți diferite ale sălii,
Și privim cu sufletul la gură
Drama din fața noastră.
Am pornit de-a bușilea printre scaune,
Să te caut,
Cu sufletul la gură.
Te simt atât de departe
Când urci alături de mine pe scenă...
Sufletul meu se sfârșește...
Cu o coadă
Formată din vise și hobby-uri.
În fiecare zi alerg după propria coadă
Ca un pui de animal,
Lăsat singur, în necunoscut.
Uneori alerg după o coadă de pește.
Nu știu ce vreau, dar știu că ceva lipsește...
Mă învârt în pat,
După miezul nopții,
Iar noaptea mi se-nvârte în piept.
Mă tot întreb dacă mi-a sosit ceasul...
Ochii îmi ard în lumină.
Urechile caută alinarea.
Miros sfârșitul.
E nesfârșit, ca valurile, ca marea...
Am găsit motive să mă lupt
Cu fricile mele.
Mă lupt cu mine...
De ce mă lupt cu mine?
Cine câștigă?
Cine este soldatul?
Eu cânt. Eu scriu.
Eu nu sunt un soldat.
Mă apăr, dar niciodată nu atac...
Acordă-mi puțin timp,
Să-mi revin...
Fă-mi loc la pieptul tău
Și păstrează-mă o vreme,
Pentru că m-am luptat
Cu un timp lungan
Și lat în spate,
Care mă tot învârtea
Pe undeva, departe de tine...