Clișeul #75

Era o vreme în care jocurile arătau a jocuri
și puteam face distincția dintre ce e real
și ce e doar o aventură în spatele blocului, 

sau un ecran captivant... 
M-am tot îngropat în lecțiile vieții și într-o zi de toamnă
am descoperit că am rămas în urmă, 
și jocul acesta seamănă prea mult cu un coșmar de copil ...

Ce altceva ai de oferit, în afară de frumusețea ta? 

Ce anume contează pentru tine, acum, când ne desprindem de planetă, 

Alături de restul copiilor? 

Clișeul #74

Cum să strig din tot sufletul,

Să te infior cu trăirea mea, 

Când tu nici nu asculți? 

Mă întorc tăcut în colțul meu, 

Îmi iau jucăriile și mă bosumflez, 

Pentru că știam că poate ai fi ascultat 

Dacă nu eram eu... 

Clișeul #73

Nu voi închide fereastra,

Oricât de frig s-ar face în cameră

În noaptea asta.

Am uitat de ce...