marți, 30 decembrie 2014

Musca domestica

Pereți, ziduri, alte ziduri ...
toate acoperite cu oglinzi.
Și tot nu văd cum ești,
nici eu, cum am fost.

Aș respira, dar sunt claustrofobic.
Aș ieși la o plimbare dar am gleznele slăbite
căci mereu pic de pe tavan
în încercările mele de a zbura...

Matineu

Oricât de mult m-aș fi ascuns,
în întuneric de nedeslușit,
să fiu greu de privit, greu de citit...
tot ar fi rămas un strop din mine
pe marginea cănii tale de cafea.
Dimineața m-ai fi găsit,
chircit, încolăcit de o coală albă,
cu bucăți din chip sfărâmate pe podea
și cu tâmplele îngropate în cerneala
care mi-a fugit de sub piele.

Aruncă privirile pe pereți,
sparge cana de podea!
Lasă casa să cânte!
... zilele sunt prea tăcute fără tine.