Negocieri

     - Spune-mi ce gândești, știi bine că nu pot să-ți citesc mintea.
     - Ar trebui ... mă gândesc cum să facem chestia asta și mi-ar folosi puțin ajutor.
Vântul bătea ușor și le răcorea fețele obosite. Obrajii lor străluceau în lumina slabă a soarelui târziu de august. Se insera și liniștea începea să-i cuprindă, cum brațele lui o adunau la piept. Cerul cădea într-un întuneric moale, presărat cu stele sfioase. Ziua se îndepărta de ei doi.
     - Zi-mi! Vreau să știu!
     - Ce să știi?
     - Trebuie să stabilim cum o să fie de acum înainte!
     - Bine.
     - Atât?! "Bine"?! Cum poți să fii atât de nașpa?
     - Atunci ce-ai vrea să-ți spun? Vrei să auzi că te voi aștepta în fiecare dimineață cu o cafea caldă și cu o floare proaspăt culeasă din gradina vecinilor? Vrei să-ți gătesc în weekend-uri, doar în șorț de bucătărie, în timp ce tu lenevești în pat fără mine? Ce vrei să-ți spun?
     - Da! Da! Daaa! Asta vreau !
Ochii fetei începură să strălucească mai puternic decât stelele de pe cer. Îl săruta din priviri și mâinile i se încleștaseră în ale lui. Cu vocea tremurândă începu să-i bolborosească ceva :
     - Vreau tot ce-ai spus mai devreme !
     -  Ce vrei să mai auzi? Din cate văd, negociem. Măcar îmi place decorul în care ne-am găsit să facem asta, apusul ăsta e genial !
     - Vreau să mă lași să dorm mai mult ca tine dimineața dar să stai cu mine în pat și să mă mângâi pe obraz chiar daca sunt o clatită și deobicei fur toată pătura. Vreau să îmi cânți în fiecare săptămână câte ceva și obligatoriu melodia noastră. Vreau să ...
     - ... vrei să vedem un film drăgut în fiecare sfârșit de weekend și eu să fac floricele și tu sș te cocoloșești cu mine și să adormi pe canapea. Vrei să te tratez cu gingășie, ca pe propria-mi fetiță și să nu țip vreodată la tine și să te privesc mereu cu aceeași privire care o am acum și ...'

... era prea târziu pentru ea și trebuia să stingă lumina. A pus cartea pe noptieră, și-a ațintit ochii pe tavan și a adormit imediat.

Actori adolescenti

Prea mult am trait din priviri si buze
caci ele ascundeau lucrurile nespuse
pe care cautam sa le aud, sa el cunosc
dar, in final si-au pierdut orice rost.

In mintea mea cu ganduri crețe
ratacesc prietenii cu prea multe fețe.
Fiecare este o amintire pretuița,
o lecție noua invațata si prea repede uitata.

Dar eu? ... raman un figurant in filmul meu,
prea plictisit sa joc rolul principal mereu
si la genericul final nu va canta muzica mea
pentru ca m-am indragostit de ea, e doar a mea !

Fara inimi

Incepem toti ca niste oameni simplii. Pusi in lumea asta, cautam sa ne facem un loc cu coatele, printre ceilalti. Fiecare, prin incercarile lui, creste, invata, se schimba, evolueaza. Creaturi slabe suntem la inceput. Simpli si slabi.. ce combinatie sortita pieirii .

Ne legam cu un lant de trupul acesta imperfect. Suflet firav, incepe sa se lupte. Iubeste. Lasa. Uraste. Nu-i mai pasa. Timpul schimba sufletul slab. Il transforma intr-o bestie urata, intunecata, rea dar puternica. Unii aleg aceasta cale inca de la inceput, stiind ca alta optiune nu au. Ajung sa se complaca in noua lor existenta. Altii se agata de un sentiment nobil si incearca sa traiasca de pe urma lui cat mai multi ani.

Bestiile sunt mascate. Ochii intunecati, far' de culoare se ascund in spatele unei masti albe, vopsite cu sange si  umbre. Mastile lor sunt unice, puternice si rezistente. Cuvintele se scurg de pe fruntile lor ca picaturile de apa iar vantul ingheata in jurul ochilor. Buzele lor sunt reci si uscate si ascund doua guri: una care spune adevarul si alta care-l inveleste in minciuni. Bratele le sunt puternice, acoperite de tepi, gheare roase si zgarieturi. Picioarele au umblat pe stancile inalte si s-au scaldat prin apele adanci. Pieptul le este plin de rani si spatele povesteste cicatrici. O gaura au in mijloc, nu sangereaza, doar le-a disparut inima. Nu au pus nimic in loc, nici macar o inlocuitoare de portelan sau de cauciuc. Poti sa vezi prin ei dar nu poti sa privesti prin ei. Bestii ... tot ce vor este sa te devoreze, pentru binele care a ramas in tine.


Oglinda imi este martora ... sunt din ce in ce mai palid sau doar imi imaginez, in nebunia mea ?