Incepem toti ca niste oameni simplii. Pusi in lumea asta, cautam sa ne facem un loc cu coatele, printre ceilalti. Fiecare, prin incercarile lui, creste, invata, se schimba, evolueaza. Creaturi slabe suntem la inceput. Simpli si slabi.. ce combinatie sortita pieirii .
Ne legam cu un lant de trupul acesta imperfect. Suflet firav, incepe sa se lupte. Iubeste. Lasa. Uraste. Nu-i mai pasa. Timpul schimba sufletul slab. Il transforma intr-o bestie urata, intunecata, rea dar puternica. Unii aleg aceasta cale inca de la inceput, stiind ca alta optiune nu au. Ajung sa se complaca in noua lor existenta. Altii se agata de un sentiment nobil si incearca sa traiasca de pe urma lui cat mai multi ani.
Bestiile sunt mascate. Ochii intunecati, far' de culoare se ascund in spatele unei masti albe, vopsite cu sange si umbre. Mastile lor sunt unice, puternice si rezistente. Cuvintele se scurg de pe fruntile lor ca picaturile de apa iar vantul ingheata in jurul ochilor. Buzele lor sunt reci si uscate si ascund doua guri: una care spune adevarul si alta care-l inveleste in minciuni. Bratele le sunt puternice, acoperite de tepi, gheare roase si zgarieturi. Picioarele au umblat pe stancile inalte si s-au scaldat prin apele adanci. Pieptul le este plin de rani si spatele povesteste cicatrici. O gaura au in mijloc, nu sangereaza, doar le-a disparut inima. Nu au pus nimic in loc, nici macar o inlocuitoare de portelan sau de cauciuc. Poti sa vezi prin ei dar nu poti sa privesti prin ei. Bestii ... tot ce vor este sa te devoreze, pentru binele care a ramas in tine.
Oglinda imi este martora ... sunt din ce in ce mai palid sau doar imi imaginez, in nebunia mea ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu