- Ar trebui ... mă gândesc cum să facem chestia asta și mi-ar folosi puțin ajutor.
Vântul bătea ușor și le răcorea fețele obosite. Obrajii lor străluceau în lumina slabă a soarelui târziu de august. Se insera și liniștea începea să-i cuprindă, cum brațele lui o adunau la piept. Cerul cădea într-un întuneric moale, presărat cu stele sfioase. Ziua se îndepărta de ei doi.
- Zi-mi! Vreau să știu!
- Ce să știi?
- Trebuie să stabilim cum o să fie de acum înainte!
- Bine.
- Atât?! "Bine"?! Cum poți să fii atât de nașpa?
- Atunci ce-ai vrea să-ți spun? Vrei să auzi că te voi aștepta în fiecare dimineață cu o cafea caldă și cu o floare proaspăt culeasă din gradina vecinilor? Vrei să-ți gătesc în weekend-uri, doar în șorț de bucătărie, în timp ce tu lenevești în pat fără mine? Ce vrei să-ți spun?
- Da! Da! Daaa! Asta vreau !
Ochii fetei începură să strălucească mai puternic decât stelele de pe cer. Îl săruta din priviri și mâinile i se încleștaseră în ale lui. Cu vocea tremurândă începu să-i bolborosească ceva :
- Vreau tot ce-ai spus mai devreme !
- Ce vrei să mai auzi? Din cate văd, negociem. Măcar îmi place decorul în care ne-am găsit să facem asta, apusul ăsta e genial !
- Vreau să mă lași să dorm mai mult ca tine dimineața dar să stai cu mine în pat și să mă mângâi pe obraz chiar daca sunt o clatită și deobicei fur toată pătura. Vreau să îmi cânți în fiecare săptămână câte ceva și obligatoriu melodia noastră. Vreau să ...
- ... vrei să vedem un film drăgut în fiecare sfârșit de weekend și eu să fac floricele și tu sș te cocoloșești cu mine și să adormi pe canapea. Vrei să te tratez cu gingășie, ca pe propria-mi fetiță și să nu țip vreodată la tine și să te privesc mereu cu aceeași privire care o am acum și ...'
... era prea târziu pentru ea și trebuia să stingă lumina. A pus cartea pe noptieră, și-a ațintit ochii pe tavan și a adormit imediat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu