Cum te numești?

Mereu am crezut că numele meu,
Lipsit de consoane puternice,
A fost o incantație a vieții însăși,
Un strigăt neștiut de ureche,
Un hohot menit să mă stoarcă de vitalitate...
Am auzit constant o dovadă
A slăbiciunii mele, întunericul acuzator
Din spatele ochilor închiși,
Omul care se urăște din trup sau din suflet...
Silviu... pe cine încerc oare să impresionez,
Să înspăimânt,
Să inspir...?
Dacă nu ești atent, m-ai și pierdut în vânt...