marți, 20 iunie 2017

Teoria evoluției și bestiile dispărute în îmbrățișări

Nu te mai mișca atât
Că mă chinui să îți dau părul după urechi,
Cu mâinile mele de dinozaur.
Am ajuns până în acest moment
Și am crescut și aripi,
Și tren de aterizare,
Aproape tot ce aveam nevoie
Să supraviețuiesc în civilizație.
Lucrez de câțiva ani la o inimă,
Tot șlefuiesc în om viu,
Să te pot păstra mereu în ea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu