duminică, 25 iunie 2017

Erosiunie

Am strigat de la capătul lumii
Cât m-au ținut plămânii
Și am privit cum vântul a rupt din mine
La fel cum rupe din piatră, deșert...

Mă rog după fiecare răsărit
Să înflorești din nou.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu