S-au închis magnoliile înapoi în boboci
Și inima îmi stă din nou în loc.
Încetinind în jurul propriei axe,
Ascult oamenii ieșiți din case
Și mierle și excavatoare ce răscolesc din toate direcțiile,
Ce-ar putea fi, a și fost de fapt.
Din rădăcini uscate, cresc înalte, ale nimănui.
Și de data aceasta nu sunt eu, ești tu, a oricui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu