luni, 21 martie 2022

Clișeul #114

Când eram tânăr mă credeam poet.
Îndrăgostit și incomplet am învățat
Că sunt doar un simplu bluesman...
Minciunile rimează și râmă în suflet 
Ca o turmă de porci îngrășați după primii doi ani de căsnicie. 
Adevărul nu sună la ureche, trebuie să-l faci cumva, altfel nimeni nu-și pleacă timpul să-l asculte.
Și totuși, păsările cântă printre blocuri, printre crengi, printre cuvinte...
Cuvintele s-au făcut liniști. 
Gândurile s-au făcut contemplări. 
Este atât de mult spațiu în capul meu, iar tu ai lăsat atât de mult în inima mea.
Orice poveste de dragoste va fi, cât timp este iubire la mijloc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu