Coma

Am sa îmbrac scheletul cu carne,
Carne pe care obisnuiesti sa o iubesti
Pe care obisnuiesti sa o canti.
Ma cuprind in uitare, ca ziua de maine
Caci mereu carnea mi-a uitat
Dar coma mi-a tot dat un semn,
Mi-a cântat o poveste, un document
Iar eu, cuprins de alb sub luna zilei
Incerc sa mai infasor pe oase
Cate putin din ce sunt,
Din ce am fost si din ce vrei sa fiu...
Îngroapă-ma în bratele tale caci mi-e dor!