Inchisoarea

Obișnuiam să-mi țin sufletul
strâns în brațe,
dar acum,
le simt străine...

Mi-am plecat capul și am adormit,
chircit, de parcă aș scăpa
viu din lume.

Noaptea m-a cuprins,
în cele din urmă,
și acum dansez
după cântecul vântului sălbatic.

Poate mă voi trezi,
într-o dimineață nouă,
cu soare strălucind,
iar brațele care mă țin,
captiv,
vor fi din nou ale mele.