vineri, 9 septembrie 2016

Departe de casă

Iubirea mea a rămas fără nume...
De când am renăscut în oraș
Au început să îmi pară ridicole numele cum ar fi:
Ploaie, vânt, maree, primăvară...
Nu-mi mai găsesc răspunsurile potrivite
În rouă, în fulgerul de la miezul nopții,
Prima lumânare a zorilor sau în tremuratul rece al pământului...
Am ajuns la fel de pustiu ca străzile-n noapte.
Am început să o strig cu scrâșnete animalice,
Ea și-a întors spatele la mine.
Vom adormi, în orașul meu,
Dar mâine mă trezesc devreme,
Trebuie să merg la muncă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu