Țin încuiate sub lanțuri
Ferestre din trecut
ce par să fie sfărâmate...
Copilule?!
Nu-ți mai scrie numele în praf,
nu te mai juca cu cioburi...
Nu poți să înveți?
Trebuie să privești altundeva,
să ștergi rândurile greșite,
să crești,
să mori din nou,
ca oricum suntem încuiați aici...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu