Icar

Vârf al aripilor mele,
Iartă-mă că te uit câteodată,
Sau că te fac să zbori doar în jos...
Plutesc aiurea 
În cușca mea cu zăbrele de gând,
Unde mi-am jurat să nu mai zbor
Vreodată
Înspre Soare...

Picuri

Mă vindec prin aceleași răni vechi,
Din nou și din nou...
Cărări lăsate pe corp,
Poteci pe unde a călcat durerea,
Acum toate duc la Roma...

Nu te speria, copilă.
Eu nu mă mai sperii,
Încă de mic copil...

Mai târziu decât niciodată

Chiar azi am avut
O sugestie la îndemână,
Cuvântul potrivit,
Albastru și mijlocit
De cine nu trebuie,
O glumă proastă între noi,
Un om fără de doi,
Și era unu'
Pe care îl strigau nebunu'
Dar niciodată nu răspundea
Căci nimeni nu-i vorbea...

Sper că mai e loc pentru mine-n mintea mea.

Impulsul nedirecționat

Păstrează-mi pielea în gând
Și în pieile gândului tău
Să mă pierzi,
Undeva, pe lângă ureche,
Să-ți țin chipul între palme,
Undeva, pe lângă suprafață,
Să mai prind o gură de aer,
O gură rea și răuvoitoare,
Sau măcar o gură slobodă,
Cât să nu fie liniște...
Ce-ai mai făcut azi?
Pentru tine cum a fost toată chestia asta?
Ce sunt chestiile?
Ce e totul?
... nu-s eu...

Pinned: suspin

Eu
Sunt
Din când în când
Același
Dar
Nu
Și
În zilele de vineri
Când
Suspin
Cu un suflet
Și
Încerc să râd
Cu celălalt
Și
Spre uimirea mea
Aflu
Ca sunt singur
Cu niciun suflet
De-al meu
Sau
De-al vostru
În acest trup
În acest oraș
Fără nume. Pământ...

Între moarte și moarte

ador să inspir aerul rece
înainte să adorm.
îmi îngheață frica
ce-mi trăiește-n suflet,
frica de-a fi între moarte și moarte.

am trăit,
până m-am ridicat din cenușă,
când s-au lepădat de mine
bucuria și sărutul,
copilul și cântecul...

Clișeul #40

ca un chirurg nechibzuit
mi-am amputat legăturile către inimă
și mi-am promis să trăiesc
numai din inerție și fulgere...
muhahahaha

Omul

Nu aș putea să ridic statuie
Celui care-mi poartă cuvintele departe...
Eu nu mă închin în fața omului!
Am rămas prins în jocul recunoștinței,
Fără cuvinte potrivite, fără ași în mânecă.
N-am cum să pierd!