Voi aduna totul într-un cântec
Și-l voi asculta când luna apare.
Îți voi scrie numele pe spatele unei poze
Și o voi uita sub soare...
Cândva mă voi întoarce în gând,
Dar mereu mă vei aștepta cu spatele întors.
Poate voi găsi, așa, flămând,
Pentru zilele ce mi-au rămas, un rost...
Păsări ciudate sunt oamenii,
Prea grei pentru câte două aripi...
Inima în pumn, privind printre degete,
Ciclopi mândri, cuiele-s adânci în tălpi.