dărâmă zidurile, astupă șanțuri
și coboară poarta din lanțuri
tocește-ți cuvintele în teacă
stropește focurile, să treacă
din săgeți, să rămână doar pene
să curgă iar vinul, nu din vene...
în armuri, să crească flori
și din răcnete, cântări
pe obraji, lacrimile să sece
ce-ai târât, de-acum să lunece