Mi-am ales pielea greșită în care să fiu,
Acum, când nu mai este muzica în om,
Nici lumină în ochi,
Marmură în zâmbet și viață în obraji.
Mi-am ales pantofii greșiți în care să merg,
Căci am simțit tot, am strivit tot,
Și nu am ajuns nicăieri,
În cei doi pantofi cu limbile roase de păreri.
Pune-te în pielea mea,
Gând, în spatele ochilor,
Mergi o lună în pantofii mei,
Departe, să mă scapi de ei...