În parfum de nu-mă-uita mi-am amintit
Cum în brațele noi mi-ai înflorit cândva,
Dar cu picioarele vechi, prin iarbă am pășit,
Și am alunecat, și am strivit, în căderea mea...
Ne-a inflorit sfârșitul, în miezul nopții,
ca Floarea-cadavru din jungla de beton...
Și-acum văd iar soarele după coada din fața porții,
Dar magnolia fără flori rămâne pentru mine doar un pom...