Povestile care au avut curaj sa iasa prin piele,
sa nu fie niste cicatrici, ci sa imbratiseze culorile,
au fost sarutate de buzele nepotrivite
si acum au ramas doar niste tatuaje in soare.
Ca inima rece pe care o ascunde undeva,
un metal argintiu ii inteapa buza, far' a suspina.
La fel si-n ureche, pazindu-i muzica de fantome,
negru-i strapunge carnea, raspandind arome.
Paru-i rosu, ca sangele ce curge prin vene,
atrage atentie nedorita, ii cade in jos, pe haine,
... iar ea ? Spera ca macar intr-o buna zi
ochi far' de invinovatire si ura o vor privi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu