Eu trăiesc
doar mergând prin ploaie
și fără să mă ud, aud,
cum cresc în noapte.
Simt cum mă despic,
dar nu mă pierd,
mă adun, nebun,
sperând că mâine voi găsi
al turnului scrum.
În urechi străine
bate vântul de ieri,
dar nu îngheț și tot aștept
liniștea, încă sper...
Deși nu mai trăiesc, nu mai aud,
nu sper, nu simt,
pot spune acum
că-n nopti de fum
sunt pe-al zeilor drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu