Soare palid de pe cerul nopții,
cufundat în mare de atâtea ori...
luminează-mi întunecat sorții,
să pot vedea din nou, mai clar!
Amar ce-l vărs pe gât, răbdător,
doar să-mi mai cunosc din fericire,
cum de mă-mbeți ca pe un copil,
ca o piesă pentru vioară, ca o primă iubire?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu