Clișeul #33

Hei! Vino pe la mine
Și rămâi peste noapte,
Dar adu-mi neapărat
Liniștea aceea,
Pe care pot adormi,
Fără să mă tem.
Urechile-mi sună
În continuu
A ceva familiar
Aceeași zi, de ani încoace,
Aceeași voce,
În rătăciri mă întoarce...

Clișeul #34

Ochiul meu dominant
Te-a țintuit în pat,
Cu privirea,
Și te caut,
Cu anticipare,
Să te zbați
Sub șoaptele mele.

Fiori de flori

topește-mă din stânca
în care sunt prins!
decupează fără griji în jurul
fiorilor din inima mea,
fiorduri grozave,
care se îndreaptă spre
groaza de-a rămâne aici...

cu mâinile tale de zeiță
sigur ai putea să-mi faci
un urcuș, un culcuș,
în pieptu-ți unde-mi 

cânt c-un arcuș
fiorii de-a rămâne mereu
cu tine...

Clișeul #32

trăiesc în inima orașului
și sunt atât de departe
de ceva cu adevărat viu
încât încerc să mănânc
un fruct, o legumă, ceva,
orice ar fi fost cândva
suficient de viu cât să-mi lase
un gust plăcut în gură,
o minciună acceptabilă,
o amintire colorată,
acum, când totul e mort
în jurul meu,
iar tu,
îmi mănânci zilele...