luni, 9 martie 2020

Clișeul #67

Urăsc nopțile lungi!
Mă uit îndelung spre pereții decorați cu vopsea nouă,
Albastrul interiorului coastelor mele, 
Și-mi caut orbește rămășițele filmului preferat. 
Pe scaunele din fața ecranului de 360 de grade
Zac diferite puncte de vedere pe care nu le-am văzut:
Deznodământul neașteptat și eroul renăscut, 
Regretele mele și sfârșitul mut, 
Oglinda ta, prin care n-am văzut, 
Audiența rece și exteriorul necunoscut... 
Filmele sunt doar niște ghiduri pentru cei rătăciți,
Niște puzzleuri pentru cei mereu răzgândiți, 
Niște universuri noi pentru alții priviți 
Prin camera aceasta care ne urmărește pe toți 
Cum încercăm să ne purtăm ca niște adulți 
După jocurile acestea de copii... 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu