duminică, 12 iulie 2020

Clișeul #77

Am pășit afară, în furtună, 
Și mi-a picurat în ochi. 
A secat imediat! 
În timp ce te cautam cu privirea 
În adâncurile unui cer întunecat,
Am sperat să sece iar, să cadă tot ce-a mai rămas. 
Deșeartă-mă deșert departe...
 
Mașinăria a pornit cu mult timp înainte 
Să îi aud zgomotul teribil cum îmi cântă organizat în tipare. 
Ascult tăcut și cu răbdare, 
Căci tot ce-ți rămâne, 
Monoton și straniu, 
Este acest timp câștigat la finalul unui gând. 

Sper sa nu îmbătrânim vreodată 
Cât să nu ne mai mergem furtunile... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu