Culori

Pe niște scări vechi am stat. Am suflat praful în vânt și m-am așezat să văd lumea cum trece pe lângă mine. Într-un decor făr' de culoare m-am încadrat. Trotuarele erau ude, după ploaia de aseară. Un soare surprinzător de cald încerca să le usuce în timp ce tălpi grăbite le ascundeau cu petice de umbră săltărețe.

Deodată, o persoană îmi atrage atenția. Era o simplă fată. Părul îi era drept și revărsat pe umeri. Cu greu i-am observat fața machiată foarte subtil, accesoriile aproape ascunse de rochia largă și simplă care i se înfășura pe trup. Zâmbetul natural, fără motiv mă inducea în eroare. Ce era misterul acesta de-l creease în jurul ei? Ce culoare o fi? În adâncul meu, instinctul îmi spunea că este mov. Motiv pentru acel mister nedeslușit.

Păr blond, bătut de vânt, balansat pe mersul vioi. Căștile în urechi și un hanorac. Pantaloni scurți, deși era abia începutul lui februarie. Buzele-i fredonau ceva ce doar el va știi vreodată. Ochii mari și vioi căutau fiecare șansă să-ți fure un zâmbet sau o încordare docilă, tribut al vieții care abundă în ei. Nu cred că mi-a luat prea mult să-l ghicesc. Verdele vieții abunda în el, închis în acei ochi nesătui de necunoscut.

Buze roșii. Păr ondulat aruncat de vânt pe spatele aproape gol, superbe linii! Nu cred că am mai fost vreodată atât de fascinat și surprins în același timp. Eram de parcă răsărise soarele și pentru mine. Gambele îi erau tensionate de niște tocuri înalte dar elegante. Pe trup i se scurgea o rochie, la fel ca privirile celor din jur. Oare de ce căuta atâta atenție sau era doar grăbită pentru un eveniment anume? Mintea mi-o luase razna! Pe ea trebuia să o ghicesc neaparat ! Pasiunea ce-o înconjura nu se putea potrivi decat cu roșu. Deliciu!

Dintre toți oamenii care-mi treceau prin față și după toate jocurile de-a ghicitul am ajuns să mă întreb 'eu ce culoare sunt?'. Oare aș fi ghicit la fel de ușor de cineva cum eu am făcut mai devreme? Pe mine ce mă definește? Încerc să-mi văd fața într-o baltă dar apa-i tulbure și mă văd monstruos. Geamurile sunt fumurii și arată doar partea mea întunecată. Muzica am oprit-o pentru că mă ghidează dupa placul ei. Brățara de la mână mi-a adus aminte la cine trebuie să mă gândesc. Ea! Ea este pânza pe care m-am descoperit și m-am întins înspre ramele de nori. Ea este partea lipsă din sărutul încă nedeslușit în tainele sale. Ea a ajuns să fie parte din mine. Ea mi-a dat culoare.