Singura logică pe care am găsit-o vreodată
a fost în visele care nu aveau înțeles.
Încercând să pictez cu degetele, pată cu pată,
m-am mânjit în coșmarul pe care l-am ales.
Sfidând tot ce știam pana în acel moment
m-am parașutat din gândurile înorate,
și cu imaginația-mi îngropată sub ciment,
mi-am inchipuit cum visele-s cenzurate.
Renunț la tot! Pentru ca o fărâmă de artă vie
să-mi curgă măcar o data prin vene,
și să nu mă mai simt închis într-o colivie,
să trăiesc pe veci într-u ale mele desene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu