Străin de fericire
m-am speriat când m-am regăsit zâmbind.
Eram obișnuit cu lumea mea,
gri și rece,
dar Ea a adus primăvara,
în păru-i blond
și zâmbetu-i sălbatic,
și m-a topit în sărut.
Nu-i un somn adânc dar nici un coșmar.
Nu-s prizonier dar nici liber.
Nu-i acru dar nici amar.
Nu mai sunt pământean dar nici căzut din cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu