Unii sunt făcuți pentru a visa...
Poate mă număr și eu printre ei
dar ochii-mi nu sunt albaștri
ca gheața sufocată de aer.
Sunt doar un ecou dintr-o sticlă
și mă aud doar în paharul tău.
Alb-negru, redus la tăcere,
amorțit dar încă gust durere,
îmbătat și mirosind a ploaie de mai,
întins pe iarbă, fostul pat din rai,
am închis ochii la umbra ta,
căci ești motivul meu pentru a visa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu