Te-am lasat ca pe un copil, din stransoare,
si ti-am dat un avant de perfectiune...
Te-am privit intregi, albstre, luni,
cum nu te rataceai prin lume,
ci ramaneai langa mine. Acum tu m-ai cuprins,
si vidul initial, intre noi l-ai inchis.
Impreuna am scapat de perfectiune, de copilarii,
iar vidul s-a-nfuriat intr-o furtuna.
Ne-am invartit in vals de fulgere
si ne-am zgariat numele pe luna...
Inca ai ramas langa mine. Acum suntem un cuprins,
si poemul initial, volumul l-a inchis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu