Blogul lui Ciocanelli
marți, 5 aprilie 2016
Resuscitare de la distanță
Nici nu eram atent, ori de câte ori ea râdea...
Ca gurile de aer nelipsite si vitale,
Asa deveniseră zilele în care o vedeam ,
Si acum, când ea-i departe, parcă mă sufoc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu