Împreună cu liniștea înălțimii, tac.
Noaptea mă găsesc întrebându-mă:Sunt amnezic?
Sunt nebun?
Sunt degeaba?
Merg în felul meu pe acest hol de muzeu
Și într-un frig infernal caut toată pictura.
Marea pictură.
Marea întrebare.
Marea fugă.
Am ales un birou și mi-am așezat toate jucăriile
În ordinea copilului cocoțat înapoi.
Înghesuie-ți culcușul acolo,
Adormi în mijlocul fascinației,
Și privește-o cum se răstoarnă-n vis.
Trebuie să particip.
Ar fi cazul să mă urnesc...
Mă uit în jur,
Deja pierdut în oglinda din palmă.
Mâinile-mi la ochi, mâinile la urechi,
Piciorul în gură, talpă în piept!
Frânează gândul de-a lungul vertebrelor
Ca o carte sfâșiată din cotor.
Îmi aud clipitul,
În urma unui timp potrivit.
Am promis că nu mai scriu,
Dar am mințit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu