Clișeul #91

Mi-am văzut casa fără mine în ea,
Sălbatică și rece, îmbrățișată florile de apartament ale maică-mii.
Chitarele se îndoiau încet, în colțul camerei, 
Ca frunzele căzute din cuib... și nu se auzea nimic.

Te-am văzut ultima oară fără mine în casa ta,
Sălbatică și rece, îmbrățișată de vântul nopților de vară.

Strig după tine, ca dintr-o cameră în alta,

Și nu se aude nimic...

Auzi? Tu ți-ai făcut un plan pentru viitor?
Ce vrei să faci în continuare?

Auzi? Poți să mă ajuți cu ceva?

Auzi? Tu gândești în universul acesta sau în celelalte?

Auzi?... nu aud nimic!